Nu dorea să o vadă pe fată tristă şi mai ales în prezenţa lui. Îl făcea şi pe el trist, tocmai pe el, care era tot timpul vesel, cu toate că nu se vedea pe chipul său.
Când auzi ultima replică a fetei, îşi aduse aminte că el avea un apartament prin apropiere, unde ar putea ea să stea până dimineaţă, ca să nu se ducă acasă la ea şi mătuşa ei să o certe. S-a căutat prin buzunare câteva minute bune, apoi a căutat prin cameră, răvăşind absolut toate lucrurile, până a găsit cheia pe care o căuta. Spre mirarea sa, cheile aveau un breloc roz, cu floricele şi inimioare, care nu-l caracteriza. Ultima dată când a văzut cheile -adică, acum două zile- , nu aveau niciun breloc. I s-a părut ciudat, dar nu a prea băgat de seamă pe moment şi s-a dus lângă ea.
-Am un apartament unde poţi sta în noaptea asta şi mâine dimineaţă te duci acasă la tine. Aşa nu te va certa nimeni şi nu va trebui să stai în casă cu SooHyun. A zâmbit, dându-i cheile, uşor jenat din cauza acelui breloc. Deja îşi căuta în minte o scuză dacă fata începea să râdă. Îi era frică, ca nu cumva să fie cineva în acel apartament. Altfel nu îşi explica apariţia acelui breloc. Spera să nu fie nimeni, ca fata să poată dormi şi să se relaxeze după o asemenea seară.
Tânărul s-a îndreptat către ieşirea din camera sa şi s-a dus la SooHyun, închizând uşa şi o încuie, doar ca să nu apară iar şi să vină după fată. Apoi s-a întors la ea, apucând-o de antebraţ, doar ca să nu o ia de mână şi să îl refuze iar.
Acasa 
Ultimele imagini 