Home....

Era in camera sa, intins larg pe canapea, cu calcaiul de la piciorul drept, deasupra genunchiului celalalt. Purta o pereche de blugii negrii, un tricou liliachiu si baschetii negrii, semn clar ca ori a fost ori avea de gand sa mearga undeva.
Fereastra era deschisa, iar vantul ce trecu prin ea ii sufla peste suvitele de la breton, lasandu-i sa ii se observe ochii inchisi. Nu dormea de-abia atipise cand auzi soneria telefonului, ce-l facu sa tresara si sa cada de pe pat.
- " Ai la naiba...!" isi zise acesta de pe podea, ridicandu-se si mergand sa raspunda la telefon, cascand usor.

In afara de soneria telefonului baiatului, se auzi si cea de la casa. Kaoru cauta casa unei prietene, dar nu stia sigur unde sta, asa ca o gresise, cum ii statea in fire.
Astepta sa i se deschida, dar in acelasi timp spera ca nu gresise locul, caci asta ar fi a treia oara cand o facea.
"Sper ca am nimerit casa lui Miako, pana la urma, desi am presimtire ca nu... Eh, ramane de vazut."

- Da, un moment! striga acesta catre usa si ridica receptorul pentru a afla ca era o eroare.
- In gatu mamii voastre mi-ati intrerupt somnul! se adresa la lina cealalta si tranti automat receptorul ducandu-se inspre usa.
Apasa pe clanta si usa se deschise larg, aratand o adolescenta de partea celalalta.
- Salut!

Vazu ca usa fu deschisa de un baiat, iar atunci ofta adanc. Deci gresise, iarasi. Nu putea sa nimereasca si ea odata casa pe care o cauta?
Se uita mai atenta la persoana ce se afisa in fata ei, iar chipul i se paru putin cunoscut, dar nu stia de unde sa-l ia.
- Salut! Spuse, pe-un ton mai prietenos. Scuze, cautam alta casa... dar iar am gresit! Spuse jenata, rosind usor in obraji.

- Aham! observa baiatul stalceala fetei si zambi usor.
- Pei ce-ai zice sa te ajut sa cauti persoana respectiva? Cum o cheama? astepta raspunsul, gandindu-se la toti vecinii sai, putea oricum sa citeasca minti, dar asta nu ii era intentia principala de-a se da de gol.

- Miako, ii raspunse ea simplu.
Privi prin jur, ignorand pentru cateva clipe intentia baiatului de a o ajuta. Nu isi dadea seama unde ar putea sta fata, erau prea multe case prin jur.
- Daca o cunosti, poti sa-mi spui unde locuieste? Intreba in clipa in care isi intoarse privirea spre baiat si afisa un mic zambet, sperand ca acesta are raspunsul.

- Miako? incerca acesta sa-si aminteasca ce vecina avea cu numele acela.
- Da! Sta la un etaj deasupra mea! raspunse rapid.
- Te conduc pana acolo ? insista spre o ajuta, nu dorea sa mai deranjeze si alti vecini, el era de ajuns si stia ca doamna Dorothy ii va face din nou morala ca umbla cu "panarame" dupa cum le numea ea pe toate.

- Stii... am deranjat asa multa lume azi, incat iti accept oferta. Mersi!
Ii zambi larg si intr-un mod dulce, apoi se indrepta spre scari, incepand sa le urce incet, incat baiatul sa tina pasul cu ea. De obicei mergea foarte repede, indiferent de locul in care se indrepta.
Ofta usurata caci acum avea sa afle unde sta Miako si numai era nevoita sa bata din usa-n usa si toti sa i-o tranteasca in nas.
La un moment dat il privi peste umar, scurt, gandindu-se pe unde ii mai vazuse chipul, caci ii era cunoscut.

O urma atent, la o distanta rezonabila, amintindu-si de un lucru cand ii citi, mai mult fara voie, gandurile neascunse ale fetei. Ii afla si numele, fara a se sinchisi sa o intrebe, ramanandu-i blocat in minte.
Ajunsi in dreptul unei usi negre de metal, acesta ii replica:
- Aceasta-i usa, Kaoru! spuse tanarul aratand-o si nerealizand ca nici nu se prezentase.
- Pai.. te las si sper sa ne mai vedem! zambi usor si se intoarse inapoi.
- "Phiu neatent mai esti Hero!"

Ajunsera pana la urma in fata usii, iar cand Kaoru vru sa-i multumeasca pentru ajutor, acesta isi auzi numele. Ramase impietrita si il privii foarte nedumerita.
- De unde imi stii numele?
Se gandi ca avea vreo putere si citea gandurile sau ceva, dar nu era prea sigura, asa ca se hotari sa-l intreba.

- " Si eu care speram sa nu-si da seama!" gandi acesta cand era la doi pasi departare si auzi remarca, gandindu-se ce sa zica pe moment.
- Nu-ti stiu numele...! spuse el, inca incercand sa-si formeze ideea.
- L-am ghicit doar! afisa un zambet suav, intorcandu-se spre fata.
- Si se pare ca l-am ghicit corect. Nu ai de gand sa intrii? intreba el, mai mult sa se scape, ca nu dorea s-o dea intr-o balbaiala.

- Gogosi, spuse scurt, pe-un ton ironic, fiindca isi dadu imediat seama care era adevarul. Nu intelegea de ce mintea, oricum stia ca toti de acolo aveau puteri ciudate, doar erau la o scoala de magie, nu?
- Sigur, am sa intru, daca vrei sa scapi asa repede de mine...
Ofta scurt, ca si cand i-ar parea rau daca baiatul voia acest lucru si pana la urma batu usor in usa.

- " Nu vreau asta!" isi spuse in minte, lasandu-si privirea in jos si spera ca respectiva persoana sa nu raspunda.
Nu i-a placut niciodata sa nu lase intimitate omului, mai ales in ganduri si tocmai cu asta a fost investit asa ca oricum ar face tot nu ar fi multumit. Ofta scurt si rapid, ridicandu-si din nou privirea, inspre tanara si zambi usor cand remarca ca avea aceeasi intentia ca si el.
- Inteligenta fata esti..!

- Se pare ca asa m-a facut mama, oricum mersi!
Zambi si in acelasi timp isi scoase limba cateva clipe. Era un gest destul de copilaros, iar cand il facea, parea foarte inocenta, ca o fetita de la gradinita.
Observa ca prietena ei nu mai raspundea, asa ca incepu sa dea cu picioru in usa. Astepta un raspuns mult si bine, iar pana la urma i se deschise usa. In fata ei aparu o tanara blonda, cu parul scurt, dar foarte ciufulit si era imbracata doar intr-o rochita. Parea ca tocmai se trezise.
M: - Kaoru? Facu aceasta mirata. Nu credeam ca ai sa vii asa devreme sa iei ceea ce trebuia.
- Devreme? E pranzu, femeie! Ii striga, zgaltaind-o putin ca sa o faca sa-si revina.
M: - Nu? Scuze... m-am culcat la 5!
- Ahaaa, stiu eu ce-ai facut. Ai avut alta aventura, eh? Incepu ea sa rada de prietena sa.
Miako il vazu pe baiatul care o insotea si il studie din cap pana in picioare.
M: - Scuzati-mi look-ul de dimineata...! Le spuse amandurora, rosind usor.

Il tachina cu limba aceea, facandu-l sa se gandeasca la mii de prostii. Ii observa impacienderea, caci incepu sa dea cu piciorul in usa, pana ce iesi in intampinare o fata cu un look "proaspat" matinal.
Se amuza de sceneta din 'naintea ochilor, placandu-i ce gen de fata era amica sa, dar nu ii dadu mai multa importanta decat era necesar.
- De ce? Te prinde! raspunse tanarul in joaca si rase subtil.

Miako zambi larg cand auzi complimentul facut de baiat. Sau cel putin asta parea sa fie, nu era nimic rautacios, sau poate o spuse mai mult in gluma. Oricum fetei ii placu si-u multumi.
- Aha, te dai la prietena mea? Intreba Kaoru, mai mult in gluma.
M: - Nu fii prostuta! Vreti sa intrati?
- Eu da, mai intrebi? Dar tu, vrei, domnule... ?
Ar fi vrut sa-i pronunte si numele, dar nu il cunostea. Se intreba cand o sa-l afle, fiindca devenea din ce in ce mai curioasa.
Fata o impinse usor pe Miako in camera si intra in acelasi timp cu ea, dar lasa usa deschisa, in caz ca dorea si baiatul sa vina.
M: - Uuu, e dragut! Pe unde l-ai gasit?
- Sta sub tine si vorbeste mai incet ca poate te aude!

Zambi incet in momentul in care auzi invitatia si intra in incaperea dupa fata, inchizand usa, ce parca il astepta, larg in urma. Nu dorea sa rateze sansa de a lipsi de la o asemenea intalnire. Isi roti privirea rapid prin jur, placandu-i incaperea, destul de primitoare.
- Aveti de rezolvat o treaba parca, nu? Pana ce o rezolvati.. vreti sa ma retrag in alta incapere?

- Ce? Doar nu facem chestii +18 incat sa ne deranjezi! Incepu Kaoru sa rada.
Prietena ei isi dadu ochii peste cap, plictisita de astfel de glume. Sau mai degraba era asa fiindca doar ce se trezise.
- Asa, unde e micul nostru plan? Intreba imediat fata, tocmai cand era gata sa ia un loc.
M: - Imediat!
Miako se plimba prin camera, pana ce ajunse la birou. Cotrobai printr-un sertar si de acolo scoase o coala mare pe care o intinse pe o masa.
- Asaa... sa vedem!
Kaoru se indrepta spre prietena ei si privii coala pe care parea a fi o harta.
- Deci acolo e cladirea aia, nu?
M: - Acolo... si tot acolo e locul perfect pentru... stii tu ce!

Deveni interesat si curios cand auzise mascarea planului.
- Pentru ce? intreba baiatul, fara a se apropia de harta, dar se cunostea curiozitatea lui chiar din tonul pe care il folosea.
Putea sa citeasca mintea fetelor, dar se simtea mai bine cand putea descoase omul, asa ca nici nu apela la "as-ul" din maneca.

- Vino aici, ii facu Kaoru semn cu mana sa se apropie si nu isi muta deloc privirea de la harta. Isi puse un deget pe ea, indicand o cladire de acolo fetei care statea langa ea.
- Asta... nu a fost vechea biblioteca a scolii?
M: - Ba da, asa am auzit si eu, dar nu sunt prea sigura.
- Ba da, asta e, am fost acolo pe vremea cand inca mai era buna de ceva... oricum e un loc bun pentru ce planuiesc eu.

Se apropiase de harta, zarind locul. Da, intr-adevar stia si el locul acela, il cercetase mai demult cand nu avea nici o treaba.
- Ce plan ai acolo? Daca e bantuit locul? intreba tanarul, in joaca.

M:- Cica e, ii spuse Miako, c-o privire ca si cand ar crede foarte tare in ceea ce spune.
- Ce prostie, nu e, normal ca nu e, ii spuse prietenei ei, venindu-i sa-i traga si-o palma peste cap, la cat de aiurita era la ora aceea. Aici vrem sa organizam o petrecere. Stii, Haruma, adica directoru, nu ne lasa sa le organizam in scoala, dar eu vreau si regula lui stupida n-o sa ma opreasca. Planuiam sa o tinem in locul asta, ca si asa directoru nu ii mai da impotranta si nu a mai trecut pe acolo de ani buni.
Kaoru isi muta privirea spre baiat si ii astepta reactia nerabdatoare, vrand sa afle daca ii placea cum suna ideea ei.

- Ooo va lua mult restaurarea salii! incepu tanarul sa se gandeasca la golirea prafului de pe acolo, acoperirea cartilor vechi, data o noua forma meselor si chiar reparata luminozitatea.
- Foarte mult va lua..! Da ideea e interesanta.. Va suparati daca ma bag?
Dansuia, intotdeauna i-a placut sa incarce regulile, sa nu dea importanta profesorilor sau chiar directorului asa ca nu vedea din ce motiv nu ar faceo si de data aceasta.

Kaoru ramase cu gura cascata cand auzi ca baiatul voia sa ajute. Totusi, nu ii displacea ideea, o mana de ajutor era intotdeauna bine venita din partea ei.
- Serios? Ar fi super daca ne-ai ajuta! Si hei, toate chestile alea se pot rezolva destul de usor cu toate puterile noastre pe care le avem, nu? Isi scoase iar limba, lucru ce devenise aproape un obicei la ea, dar o facea intr-un mod tare copilaros.
M: -Ce bine, chiar mai aveam nevoie de putin ajutor dar... daca descopera directorul? Nu cred ca-ti va placea sa intrii in belele din cauza noastra!
- Si cine o sa spuna ca s-a bagat si el in asta? E doar ideea mea, deci vina mea. Ii explica prietenei ei.

- Nu! Imi place sa am probleme cu directorul.. cine credeti ca i-a facut firele acelea albe in cap? incepu baiatul sa rada, oprindu-se la un zambet.
- Ba.. cred ca il si pot feri sa ne intrerupa in decursul pregatirilor! ii veni acesta idei de cateva farse pentru a-l tine in loc.
- Si da cu puteri va lua putin.. nu m-am gandit ca vom folosi!